Earth Hour...?

Având în vedere că îmi plac plimbările nocturne, ideea de Earth Hour mi-a picat bine. În teorie. Practica, săraca, fost-a de jale şi prăpăd.

Cu gândul de-a prinde stingerea luminilor, eu şi un alt nebun am pedalat până la Izvor (în timp record, că doar voiam să savurăm). Ajunşi, eu, transpirat, el, nu, am aşteptat. Şi aşteptat. Şi.... a, s-au stins luminile exterioare ale Palatului Poporului (alt nume nu recunosc). Atât. A sunat tovarăşul pe cineva, să afle poate ştie ceva (de exemplu, de ce luminile erau încă atât de nestinse peste tot în jur şi în parc). Am aflat că are loc oarece eveniment la Ateneu. Ok, hai la Ateneu!

Drumul, de data asta mai lejer, a culminat cu mirificul concert din pancarea din faţa Ateneului, cu multe lumini. Electrice. Se vedea mai bine ca pe stadion la meci pe nocturnă. Şi omuleţii verzi de la Green Peace erau... tot cu lumini electrice în braţe (doar că pe baterii). Şi mai era un tip pe-acolo cu megafon. Electric. Cât despre concert în sine..... unii băteau la tobe şi strigau din când în când. Unii ar numi asta muzică, dar eu prefer să nu. Că ar însemna că şi cei care bat darabana prin RATB ar merita numiţi artişti. Cei de la Sistem au venit după ce am plecat noi, mi se pare.

Măcar m-am plimbat...

Dar alta e problema: cum poţi să te lauzi prin ziare că asta a fost un succes!? S-au stins luminile unei clădiri deţinute de stat, şi asta e contribuţie?

Dacă tot aşa merge şi degradarea planetară de care tot zic aştia de la Green Piss, n-avem niciun stres...

Rage against the Vaterland

Mi-a reuşit mult iubitul (oarecum) transfer. Eram la nemţească, am ajuns la engleji. Metoda oarecum merită povestită.
M-am dus frumos la secretar, am completat rapid o cerere adresată într-un ton perfect politicos şi plicticos doamnei Decan, desigur, în care am motivat doleanţa mea de a-mi schimba profilul. Cred că i s-a părut o lectură interesantă: succintă, dar detaliată şi de efect. Lipsa mijloacelor fizice de a desfăşura orele (săli de curs, mai precis), neseriozitatea unor cadre didactice precum şi catastrofala (şi impropriu numita) organizare a secţiei. Nu am menţionat, nu am văzut rostul, incompetenţa dovedită atât de cadre cât şi de studenţi (o să revin la asta imediat) aşa cum nu am văzut rostul în a mă agita mai mult decât o făcusem până atunci.
Prin agitat, vreau să spun că am încercat crearea unei reţele de informare a studenţilor din cadrul secţiei de germană. Neexistând un sistem centralizat de informare (să n-aud de avizier), am creat un grup Yahoo pentru grupa mea. A fost folositor sistemul, nu zic nu, dar... a devenit depăşit şi oricum nu funcţiona pe cât de bine speram. Am propus crearea unui site folosind platforma gratuita Wordpress, care să creeze legătura lipsă dintre studenţi si profesori... Aici lucrurile au devenit uşor ciudate: dezaprobarea non-verbală venită din partea profesorilor şi râsul semi-isteric al unei colege m-au convins că n-am şanse de izbândă.
Aşa că mi-am jucariile, mi-am luat 6 restanţe în cârcă, găsit meditatoare de germană (am renunţat la secţie, nu la limbă) şi aştept să redevin (sper) integralist.
Ce nu înţeleg e reacţia colegilor: propun un sistem gratuit, intuitiv, uşor de administrat, ce nu necesită investiţii de timp şi efort. Din contră. Mai rapid, eficient şi comod decât avizierul, permite o mai bună administrare a secţiei şi un dialog real, simplu şi direct cu studenţii. Se pare că nu se doreşte asta, nicio de o parte, nici de alta. Acestea fiind spuse, nu mai înjuraţi doar ministerul, paraziţilor.
Exact paraziţi, pentru că nu doar se folosesc de sistem aşa cum e, fără a se deranja cu îmbunătăţirea sistemului,dar îl şi sabotează: fie prin pasivitate şi neparticipare, fie prin sabotarea celor care încearcă. Tentativele mele au fost timide, insuficiente şi, poate, aş fi reuşit mai multe dacă mă luptam pentru asta. Dar, pe de altă parte, am tentative ce s-au finalizat prin eşecuri şi, desigur, răsplata unei reputaţii proaste.
Vă mai miră că vreau să plec din ţară?

Sexul în România

Ziarele, revistele, teveul, gazetele online... Toate sursele de mass media refulează de la atâta sex. Dacă ar fi să fac într-o săptamână cât sex difusează presa într-o zi, cred că scârbavnicul mădular ar mai apuca doar să mă înjure înainte să cadă.
Am o întrebare: de când pornografia şi jurnalismul au format simbioza asta monstruoasă? Nu de alta, dar mi se pare aiurea să combin lectura cu izbirea de pumni în capul ciclopului. Îmi place să fie o distincţie clară. În plus, măcar de ar fi materiale demne de fapte condamnabile de cler, mame înţepate şi babe.
Ca să n-o lungim, nemulţumirea mea pe scurt: lăsaţi ce-ai al porno să rămână al porno.

Caffeine shot

Lunile septembrie şi octombrie au fost foarte... tumultoase. Schimbări majore, pierderi dar şi câştiguri. Abia de câteva zile s-a format un făgaş firesc. Oarecum.
Am încercat să aduc un oarecare echilibru între muncă, facultate şi viaţa emoţională. Epic fail, bineînţeles. Până acum câteva zile, când.. lucrurile s-au aşezat, aproape firesc. Japonezii, deşi la fel de idioţi, sunt, în felul lor, simpatici. Nu mă mai enervează aşa tare. Cu facultatea mai am ceva de tras, dar sper că nu aşa tare; un soi de rutină este în formare. Şi partea a treia.. păstrez amănuntele pentru mine, dar în mare pot spune că a suferit o transformare pozitivă.
Cam atât momentan despre mine.

Hello!

Începerea anului universitar şi japonezii m-au ţinut ocupat, dar încep să îmi formez un ritm. Din fericire.
Voi continua să aberez cu fericire.

Yep, it's bad

Acronimele militare gen FUBAR sau SOL&JWL mi se potrivesc destul de bine în momentul ăsta şi cam explică lipsa mea de activitate pe blog.
Am încercat să ţin mai multe bloguri. Evident, primul a ţinut cel mai mult. Următoarele.... not so much. Explicaţia e simplă: se adună multe şi orice chef sau inspiraţie moare şi, s-o spunem p-aia dreaptă, lumea din jur la fel de bine ar putea să facă o vizită spontană lui Sisif.
De ce nu scriu despre acele lucruri sau de ce nu mă exteriorizez au fost întrebări frecvente din partea cunoscuţilor cărora le mai împărtăşesc. Pentru că nu merge. Pentru că dacă mă prefac şi (mă) mint că totul e OK, minciuna poate deveni realitate. Poate doar o clipă, poate mai mult, dar măcar (am iluzia) că avansez.

Sexy time la ONG

Unul din avantajele ilustrului anonimat este ca nicio organizaţie de paladini aflaţi în război cu dujmenii celor cu ten mai închis decât al meu (mult mai închis...) nu mă întreabă de sănătate şi de rude. Dar nu este amuzant cum acei războinici ai luminii becului ars se iau de bloggeri precum sar câinii la biciclete noaptea? Şi, în spiritul câinilor comparativ-metaforici, când primesc întrebări pertinente, de exemplu de ce minoritarii pe care-i prezintă o majoritate de infractori? Da, majoritate. Pentru că ultima oară când am verificat, cerşetoria, abuzul de "scăpările" legislative pentru a evita plata taxelor, aranjarea de căsătorii între minori sub 16 ani, deranjarea liniştii publice şi agresarea trecătorilor sub pretextul de a "glumi" sau "simţi bine" ŞI LISTA POATE CONTINUA, erau ILEGALE.
Apropo, citit-am (abia în seara asta) comentariul suveranului rromilor (n-are rost să fac mişto de chestia asta, e cretină de la sine..) legat de co-etnicii săi "mătăsari", şi anume aspectul purităţii (restul). Nu ştiu, parcă sună cunoscut replica asta.